© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.04s...
Rozariul, simbol al extremei drepte şi al extremismului violent?[2022-08-17]Un articol publicat duminică în revista „The Atlantic” sugerează că rozariul a devenit un simbol al extremismului violent, de dreapta, în Statele Unite ale Americii. Articolul a declanşat o frenezie de reacţii în rândul catolicilor, variind de la amuzament până la îngrijorare serioasă faţă de ceea ce unii consideră a fi un sentiment anti-catolic. Ulterior, revista a schimbat titlul articolului din „Cum a devenit rozariul un simbol extremist” în „Cum cultura extremistă a armelor de foc încearcă să coopteze rozariul”. Printre alte modificări ale articolului, imaginea cu găuri de glonţ care formau un rozariu a fost înlocuită cu o imagine a unui rozariu.Cu toate acestea, modificările editoriale au lăsat intactă teza articolului, potrivit căreia există o legătură între rozariu şi extremism. Afirmaţia autorului s-a bazat, în parte, pe observaţiile sale cu privire la utilizarea rozariului pe reţelele de socializare şi a rozariilor vândute online. „Rozariul a căpătat o semnificaţie militaristă pentru catolicii radical-tradiţionali (sau ‘rad trad’)”, scrie Daniel Panneton despre sacramentalul folosit în rugăciune de catolici timp de secole. „Cultura miliţiei, un fetişism al civilizaţiei occidentale şi anxietăţile masculine au devenit pilonii extremei drepte din SUA – iar catolicii rad-trad şi-au stabilit acum reşedinţa în această companie”, mai scrie Panneton, al cărui articol include trei linkuri către Roman Catholic Gear, un magazin online care vinde rozariile. El descrie fotografii ale unor mărgele de rozariu „făcute din tuburi de cartuşe şi completate cu cruciuliţe din metal pentru arme de foc”, împreună cu meme-uri cu tematică războinică şi conţinuturi care se adresează adepţilor supravieţuirii unui aşteptat colaps al societăţii. Rugat să comenteze articolul, Robert P. George, profesor de teorie politică la Universitatea Princeton şi fost preşedinte al Comisiei Statelor Unite pentru libertatea religioasă internaţională (USCIRF), a declarat pentru CNA: „Mi se pare că cel care politizează rozariul şi îl tratează ca pe o armă în războiul cultural este […] Daniel Panneton. Nu ştiu nimic despre acest tip în afară de ceea ce spune în articol. Nu am auzit de el până acum. Deşi este greu să nu observi ‘melodiile’ clasice anti-catolice din articol, poate că nu este de fapt un bigot. Poate că este doar surescitat şi are nevoie să ia o aspirină sau două şi să se întindă o vreme.” Chad Pecknold, profesor de teologie la Catholic University of America, a declarat pentru CNA că publicarea articolului indică un conflict „teo-politic” în cultură. „Nucleul de elită politică din mass-media de stânga-liberală urăşte civilizaţia occidentală şi intenţionează să răstoarne orice semn natural şi supranatural al acesteia. De aceea, nu este suficient să publice pur şi simplu un articol despre culturile de dreapta în materie de arme de foc, ci trebuie să îl lege de ceva care este central din punct de vedere teologic pentru civilizaţia pe care ei o simt ca fiind cea mai ameninţătoare pentru ziguratul lor progresist. Este un semn al conflictului teo-politic care ne stăpâneşte acum; chiar şi aşa, ei subestimează grav puterea Fecioarei Maria de a domni victorioasă asupra răului”, a spus Pecknold. Pr. Pius Pietrzyk OP, un preot dominican din Provincia Sfântul Iosif, a declarat pentru CNA: „Articolul este un flux lung de inexactităţi, erori logice şi distorsiuni”. Autorul, a spus el, nu reuşeşte să înţeleagă că „noţiunea de ‘luptă spirituală’ a fost în Biserică din timpuri imemoriale. Reamintesc că o viziune tradiţională asupra Mirului este că acesta îl face pe om un ‘soldat al lui Cristos’”. „Problema este că ‘The Atlantic’ nu pare să înţeleagă ce înseamnă metafora. În nici un caz noţiunea de rozariu ca ‘luptă’ nu implică violenţă fizică”, a adăugat Pietrzyk. Pe Twitter, pr. Aquinas Guilbeau, OP, a răspuns la articol cu o fotografie a doi fraţi îmbrăcaţi în veşminte albe şi purtând în jurul taliei tradiţionalele mărgele de rozariu. „AVERTISMENT: Imaginea de mai jos conţine rozarii”, scria în descrierea imaginii. Romancierul şi eseistul Walter Kirn a comentat că însuşi articolul din „The Atlantic” serveşte drept exemplu de „extremism”. Eduard Habsburg, ambasadorul Ungariei pe lângă Sfântul Scaun, a răspuns recunoscând că rozariul este într-adevăr o armă – folosită de secole împotriva răului: „Există o entitate care are cu ADEVĂRAT o problemă cu rozariul. Şi credeţi-mă, nu vreţi să fiţi în echipa ei.” Panneton arată clar în articolul său că nu este vorba doar despre rozariu. În cursul argumentaţiei sale, el se referă la credinţele catolice ca fiind o dovadă de „extremism”. El vede în credinţa catolică viziuni extreme asupra masculinităţii. „Militarismul glorifică, de asemenea, o mentalitate de războinic şi noţiuni de bărbăţie şi forţă masculină. Această confuzie a masculinului şi a militarului îşi are rădăcinile în anxietăţi mai largi cu privire la bărbăţia catolică. Dar în rândul bărbaţilor catolici radicali-tradiţionali, astfel de preocupări iau o turnură extremistă, înrădăcinată în fantezii de apărare violentă a familiei şi a Bisericii proprii împotriva prădătorilor”, continuă el. Apărarea de către Biserică a dreptului la viaţă al copiilor nenăscuţi este, de asemenea, o dovadă a legăturilor cu extremiştii de dreapta, potrivit lui Panneton. „Convergenţa din cadrul naţionalismului creştin este cimentată în cauze comune, cum ar fi ostilitatea faţă de susţinătorii dreptului la avort”, scrie el. Pr. Pietrzyk, dominican intervievat de CNA, a declarat: „Autorul ia ceea ce sunt poziţii catolice de bază cu privire la natura Bisericii, la moralitatea creştină şi altele asemenea, şi afirmă că acestea sunt cumva ‘extremiste’. Aceasta este o rătăcire clasică”. Rozariul, promovat pentru prima dată de Ordinul Dominican în secolul al XVI-lea, este o formă de rugăciune bazată pe meditaţii asupra vieţii lui Cristos. Boabele sunt un instrument care ajută la urmărirea rugăciunilor care sunt recitate. Din 1571, Papii i-au îndemnat pe catolici să se roage Rozariul. Făcând acest lucru, ei au folosit adesea termeni militari pentru aceste „arme” de rugăciune. În 1893, Papa Leon al XIII-lea a văzut Rozariul ca pe un antidot împotriva relelor inegalităţii născute din Revoluţia Industrială, iar în timpul celui de-al doilea război mondial, Papa Pius al XI-lea i-a îndemnat pe credincioşi să facă Rozariul în speranţa că „duşmanii numelui divin (…) pot fi în cele din urmă înfrânţi şi conduşi la penitenţă şi să se întoarcă pe calea cea dreaptă, încredinţându-se grijii şi protecţiei Mariei”. Mai recent, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, Papa Benedict al XVI-lea şi Papa Francisc au recomandat Rozariul ca un instrument spiritual puternic. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 814, Ultimul acces: 2026-10-09 13:21:46
|
Timp total: 0.04s...
[1]:1
